Schimbarea mentalităţii rurale

Oamenii trebuie să înveţe să depăşească frontierele, să gândească global şi să renunţe la mentalitatea îngrădită.

Mentalitatea este cea care le provoacă oamenilor toate necazurile. Atât problemele financiare, cât şi dificultăţile de orice fel, apar din cauza mentalităţii şi pot fi rezolvate doar prin schimbarea ei.

De multe ori oamenilor le vine greu să realizeze că foarte multe din ideile pe care le întreţin nu le sunt de folos pe termen lung. Nu poţi învinovăţi oamenii pentru că nu ştiu şi nici nu-i poţi condamna pentru ca sunt sceptici, resping şi nu vor sa creadă că sunt şi pot deveni mai mult decât îşi imaginează.

Să schimbi mentalităţi presupune să intervii într-o anumită zonă, să aduci factori noi într-o situaţie și într-un anumit loc și să declanșezi în mod intenționat fenomene.

Atunci când aducem în discuție modificările de mentalitate din comunităţile rurale ne gândim la câteva intervenţii care au schimbat, la timpul lor, faţa satelor sau au încercat să se implice în mod crucial în viaţa rurală.

Reformele lui Spiru Haret şi curentul semănătorist-poporanist au reprezentat prima încercare de schimbare a satului românesc din vechiul Regat, astfel că, prin preoţi şi prin învăţători, s-a dorit o modificare a mentalităţii tradiţionale.

Mai apoi, pe fundalul efuziunii declanşate de evenimentele din 1918, au apărut  acţiunile şcolii monografice de la Bucureşti conduse de Dimitrie Gusti. Acestea şi-au propus să radiografieze societatea ţărănească fără o intervenţie activă, presupunîndu-se existenţa unei voinţe sociale, a unui suflet colectiv.

În anii 1950-1962, a urmat o perioadă de intervenţie brutală a stalului comunist în economia rurală, în universul social, prin insuflarea unui spirit colectiv şi renunţarea la ceea ce constituia esenţa economiei agrare: proprietatea individuală asupra pămîntului.

După 1962, amestecul conducerii totalitare a fost mai puțin vizibil, iar statul şi-a creat propriile mecanisme de operare, care s-au impus în viaţa socială a satului şi treptat au afectat mentalul ţărănesc.

După 1989-1990, ca urmare a entuziasmului postrevoluţionar şi a conjuncturii politice, s-a încercat o revenire la normalitatea antecomunistă, statul a slăbit controlul şi treptat a fost nevoit să-l cedeze oarecum total prin desfiinţarea C.A.P.-urilor.

Folosind metodele de succes externe, Guvernele României au încercat să se adapteze prin acţiuni făcute cu scopul de a ajuta comunităţile rurale să accepte, ca normă implicit, o nouă organizare socială. Mai mult, ţările occidentale au întins o mână de ajutor în încercarea de a aduce modelul societăţii incluzive, în care orice persoană, indiferent de experienţă sau de circumstanţele de viaţă, reuşeşte să îşi atingă potenţialul maxim, în care cei vulnerabili participă la luarea deciziilor care îi privesc şi au acces simplu la resursele de care au nevoie, în care există un echilibru între drepturi şi responsabilităţile fiecăruia.

Un astfel de exemplu este finanţarea europeană acordată din Fondul ONG în România prin componenta – Justiție socială şi subcomponenta – Dezvoltarea comunităților rurale interetnice.

Realitatea cotidiană ne arată că persoanele dezavantajate sunt cuprinse în cercul vicios al sărăciei şi excluderii sociale, iar schimbările rapide din economie şi din societate îi pun în situaţii complexe de risc: fie că e vorba de risc profesional, social sau familial, fie că e vorba de lipsa de venituri.

Din acest motiv, obiectivul specific al subcomponentei „Dezvoltarea comunităţilor interetnice” este de a contribui pe termen mediu şi lung la dezvoltarea comunităţilor interetnice dezavantajate şi la îmbunătăţirea situaţiei populaţiei de etnie romă.

Din fericire, şi în acest caz, mentalităţile încep să se schimbe. Din ce în ce mai mulţi oameni învaţă cum să-şi stabilească obiective. Îşi clădesc vise şi ar dori cu ardoare să le realizeze, aşa că înţeleg că nu îşi mai permit să piardă timp. Caută cele mai rapide şi eficiente mijloace , iar acest lucru presupune o schimbare profundă a mentalităţii– lucru care durează ceva timp şi nu poate fi realizat de oricine – decât de cei care au visul şi motivaţia, iar atunci vor face o alegere bazată pe calitate, pentru a obţine succes pe termen lung.

Tocmai pentru cei care au vise, dorinţe, argumente şi cred în schimbarea mentalităţii, în implicarea comunităţii pentru binele comun a fost creat proiectul „DELICOM – Dezvoltare locală integrată sub responsabilitatea comunității”.

Acesta va fi impementat de Asociaţia Mereu pentru Europa,în parteneriat cu Asociația CREDIS – Centrul de resurse pentru educație, dezvoltare și incluziune socială, fiind finanțat prin granturile SEE, 2009 – 2014, în cadrul programului Fondului ONG în România.